Am plecat la drum fără să știu exact ce voi găsi, dar cu sentimentul că trebuie să merg indiferent cât de anevoios se va simți procesul.
„Alai” e cântecul nou născut din rădăcinile noastre adânci, o punte sonoră între ce a fost și ce va fi. E o chemare din trecut, ce respiră viitor.
Ce este Alai?
O explorare prin muzică. Este o călătorie inițiatică prin 6 locuri din România, documentată foto- video din care să adun povești și cântece care să mă ajute să-mi creez Alaiul (muzical, dar și comunitate), în urma căreia să rezulte un album muzical- EP (vinil), dar și un film documentar.
Ce înseamnă pentru mine alai?
Alai” e versiunea mea de legătură dintre trecut și prezent, un mix de ritmuri vechi și noi care pun pe toți în cerc, în același dans plin de viață și forță.
Dintr-o anumită perspectivă, cu fiecare pas, am pătruns mai adânc în mine, confruntându-mă cu umbre și frici pe care le-am evitat prea mult timp. A fost un drum solitar, plin de tăceri și revelații dureroase, dar necesare. Am lăsat în urmă bucăți din mine, iar obstacolele s-au transformat în oglinzi care mi-au arătat cine sunt cu adevărat. Poate cel mai mare câștig din ALAI e fix acest cerc de suflete care vibrează la fel, care mi-au devenit oglindă și refugiu. Am înțeles că nu sunt singură pe acest drum – mi-am găsit oamenii, cei care, prin poveștile lor, mi-au arătat că pot dansa prin viață.
De ce acum un proiect de acest gen?
În contextul exprimării identității culturale, se observă la nivel global o întoarcere la muzicile de tradiție orală. Așa că am decis, să pornesc un alai, să ne întoarcem la rădăcini.
Cine sunt? este o întrebarea pe care cu toții ne-o adresăm și e cu atât mai importantă cu cât trăim într-o perioadă în care avem un fals sentiment de conectare și se simte din ce în ce mai puternic nevoia de apartenență: la un grup, la neam, la rădăcini.
Energie crudă
Pentru mine „energia crudă” e ca un foc care arde în mine fără să ceară voie. E acea forță neîmblânzită, care mă împinge să merg înainte, chiar și atunci când nu știu exact unde mă duc. Când o simt, parcă totul devine mai clar, mai real – fără filtre, fără măști.
Proiectul „Alai” a început cu dorința de a găsi rădăcinile și de a prelua acea energie crudă din cântecele vechi. Am mers prin sate, căutând sunetele acelea brute, neșlefuite, care poartă toată forța comunităților de demult. E ceva atât de pur în muzica asta – te lovește direct, fără filtre, e autentică. Am luat toată energia asta și am transformat-o, dar fără să-i pierd esența, dar să rezoneze cu vremurile de acum.
Maramureș
În final, ce înseamnă forța? Un anumit fel de a privi în ochi viața. Conștientizarea că poți rămâne supărat sau poți face o glumă despre asta. Puterea de a rămâne ancorat într-un prezent care, mai târziu, prinde rând pe rând rădăcini. La finalul drumului în Maramureș am rămas cu un preaplin pe care îmi este greu să îl exprim cu adevărat în cuvinte. Tocmai de aceea m-am apropiat timid de toate lecțiile, de toate bucuriile, de toate emoțiile și le-am luat cu mine în studio.
Bistrița
În Bistrița am avut-o pe Anda Horoba care ne-a dus la surorile Vica, Nastasa și Elena. Ne-au cântat și ne-au povestit despre alaiul câmpului- Secerișul. Acasa la doamna Elena l-am găsit și pe fiul ei, Marius , care ne-a ajutat să îi dăm cântecului vechi un aspect nou. Forma finală a cântecului o veți auzi mai în toamnă când o să apară albumul mult visat. Grație ei și tuturor oamenilor frumoși din Molișet am scris a doua pagina din ALAI.
Mehedinți
De data aceasta am fost în județul Mehedinți acolo unde am cunoscut-o pe doamna Aristina Bîrlan sau, după cum îi spun nepoții, „bunica Miți” care pentru două zile a devenit și bunica noastră. De la ea am aflat povești incredibile despre viața la munte și ne-a cântat un cântec minunat pe care să-l reinterpretăm pentru viitorul album ALAI.
Vâlcea
„Drumu-i lung, pe el mă duc” Asta aveam în minte când eram pe Valea Oltului în drum spre a 4-a destinație din călătoria noastră prin țară.
Aici am venit după o altă formă de alai: Paparuda, un soi de alai al copiilor. Până nu demult, în vreme de secetă se obișnuia să se facă „paparuda” un ritual de invocare al ploii. Copiii mai mici de 13 ani mergeau pe ulițele satului împreună cu „paparuda” (o fetiță îmbrăcată în frunze de brusture) care dansau și cântau un cântec specific.
Noi am mers în Gruiul Lupului, din județul Vâlcea pentru a sta de vorbă cu Paroș Eugenia- Genica, Chițoiu Maria și Vîceleanu Ana, nu de alta, dar am vrut să aflăm direct de la sursă cum se făcea paparuda pe vremea copilăriei lor.
Suceava
La Arbore și Vicovu de Sus am găsit alaiul nunții și am aflat despre ritualul IERTĂCIUNII de la Mihai Hrincescu, Andrei Vladimir și Dănuț Manoilă (unul dintre cei mai renumiți prin părțile acelea pentru a spune iertăciunea la nuntă) din Arbore.
Mai apoi, pentru cântecul pe care să-l avem drept inspirație pentru albumul care va să vie, am mers la Liliana Ursachi și la doamnele ei din Flori vicovene: Elena Ursachi, Paraschiva Turtă, Elena Schipor, Despina Bodnar.
Doamnele ne-au cântat o bătrânească pe care o cântă la nunți și adunări de familie ori prieteni (cântec specific zonei Rădăuțiului) și ne-au dat o porție zdravănă de energie crudă și naturală, fără pic de E-uri. Călătoria asta ne-a inspirat tare și am plecat de acolo încărcați.
Vaslui
Ce călătorie plină de viață! Am ajuns la cea de-a 6-a oprire din ALAI care și încheie seria călătoriilor prin țară în căutare de inspirație pentru acel album pe care l-am trecut pe o foaie la începutul anului și care prinde contur de la zi la zi.
Și dacă tot e ultima oprire, n-aveam cum să o încheiem altfel decât cu un alai care să însoțească toate alaiurile. Am mers la mine acasă, în Vaslui, să găsesc muzica aceea care mă fascinează, acel sunet crud, ușor obraznic care te face să te simți incomod să te lași în energia aia că cine știe ce poți descoperi despre tine a fanfarelor.
Andrei Stoica ne-a ne-a luat în sânul familiei lui să ne cânte și să ne poarte prin timp și timpurile fanfarelor, alături de bunicul și tatăl său. Călătoria 6/6 din ALAI, la Valea Mare, în Vaslui, întregește alaiul în cel mai frumos mod posibil.
Acest proiect nu ar fi fost posibil fără:
video: Vlad Braga, Raul Stan, Ioan Stepoaie
sunet: Gelu Sergiu Ene, Robi Velisar
foto: Ștefan Marinescu
ajutor producție: Răzvan Murgu
parteneri: Domeniile Sâmburești, Aqua Carpatica